Exemplificare

 

    NU am înţeles exact de ce, dar la 5 ani după ce revista şi-a încetat activitatea, lumea a devenit subit interesată de reviista CUTIA PANDOREI !!! Întrebări  de tot felul "Despre ce se scria !?!?", "Cine scria !?!?", "Câte numere au fost !?!?", "Avea site !?!?" şi alte întrebări care mai de care. Răspunsurile sunt simple, scriau beneficiarii Centrului Social Estuar Ploieşti despre trăirile, năzuinţele şi întâmplări din viaţa lor; revista apărea lunar şi site-ul oficial era acest blog. OK recunosc că nu are reputaţia şi popularitatea blogului ARTICOLE PRACTIC dar era un blog în ascensiune care vorbea despre noi cei de la Estuar Ploieşti şi asta era cel mai important aspect. Dar nevrând să mă supăr iar (doctorii mi-au recomandat să nu mă enervez), am să închei aici această postare, lăsându-vă spre exemplificare unul din numerele revistei !!!

CUPRINS:

pag. 1 ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ CUPRINS

pag. 2 ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ EDITORIAL

pag. 3 ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ INCERCARI LITERARE

pag. 4 ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~CONSILIERE JURIDICA

pag.5 ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ INCERCARI LITERARE

pag. 6 ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ INCERCARI LITERARE

pag. 7 ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ “TRADITII”

pag. 8 ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ DIVERTISMENT

pag. 9 ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ TENTATIVE POETICE

pag. 10 ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ TENTATIVE POETICE

 

SFARSIT de 2010 !!!

Ho ho ho !!! A sosit si luna decembrie si inevitabil finalul acestui an, prilej pentru noi toti sa facem bilanturi cu reusite si nereusite avute de-a lungul acestui an, destul de tumultos !

                                                                  

Incep si sarbatorile de iarna, motiv de bucurii pentru foarte multi dintre noi si de suparari si neajunsuri pentru altii. Toti incepem sa fim mai cuminti si mai buni in speranta ca Mos Craciun va trece si pe la noi cu un cadou oricat de mic. Colindele si clopoteii se aud peste tot, facandu-ne (zic eu) mai buni si mai atenti cu cei din jurul nostru. Tocmai de aceea in acest numar NU voi publica nicio suparare si nicio nemultumire de-a mea si/sau de-a altcuiva !!!

Le voi pastra pe toate pentru primul numar, al revistei, din anul 2011; asta in cazul care beneficiarii vor mai dori sa existe aceasta revista, pentru ca am observat ca unii s-au simtit ofensati de existenta acestei reviste si de reflectarea in paginile ei a activitatilor si a actiunilor intreprinse aici in Centrul Social Ploiesti!

Asa ca: “STAY THERE I’LL BE BACK !”

al dumneavoastra acelasi sincer Robert Codescu

 

La Ol Li

In indepartata China, in epoca medievala, viata era tare grea. Si acum in China, viata este grea, dar pe atunci era cumplita.

Ca sa traiasca macar copiii lor mai usurel, niste bieti tarani si-au dat copilul, pe La Ol Li, la scoala. Dar ca sa inveti era la fel de greu. De aceea La Ol Li fugea de la scoala si statea pitit pe camp.

Intr-o zi mama lui a dat de el si la intrebat de ce nu este la scoala. Acesta ia raspuns ca este tare greu la scoala si el nu poatte sa invete sa scrie sis a socoteasca. Mama acestuia a vazut o furnicuta, care se trudea sa duca un bob de grau la musuroi. A aratat-o baiatului si i-a spus:

“O vezi cat e de mica ?

  Ea un sac de grau ridica

  Duce-un bob la musuroi

  Si se-ntoarce inapoi.”

Ea nu se mai vaita. De a doua zi La Ol Li s-a dus la scoala si-a dat silinta, a invatat zi de zi mai bine si in cele din urma a ajuns un mare invatat din China medievala.

Si-am incalecat pe-un iepure schiop si v-am spus si astazi tot.

de Petre Toma

 

Satul cu un batran

Se spune ca de mult de mult, tare de mult, pe cand puricii isi agatau greutati de 99 de ocale si sareau pana in slava cerului, un imparat hain a cucerit o tara mai mica, vecina cu a lui si apoi a dat porunca sa fie ucisi toti batranii din tara.

Un fiu isi iubea tare mult tatal si l-a inchis intr-un beci, ca sa il ingrijeasca, fara sa stie nimeni.

Intr-o buna zi au sosit slujbasi de la imparatie si au spus ca imparatul a dat ordin sa fie facuta funie din cel mai fin nisip. Daca nu toata suflarea, tarisoarei invinse, va fi decapitate. Fiul batranului era mereu suparat, caci daca era decapitat el, murea si tatal sau. Cand tatal sau l-a intrebat, de ce este de la o vreme mahnit, acesta i-a spus ce doreste imparatul.

Batranul s-a gandit si l-a invatat pe fiu asa:

_ Spune slujbasilor sa inceapa ei funia ca sa aveti ca model, apoi o terminate voi.

 Cand au auzit aceasta, slujbasii l-au informat pe imparat. Atunci imparatul a spus: _ Tara aceasta mai are cel putin un batran.

De atunci se spune : “Cine n-are batrani sa-si caute, iar cine are sa-i pretuiasca si sa le traiasca!”

Si-am incalecat pe-un fus, asta-i tot ce am de spus.

de Petre Toma

Ferma lui nea Alecu

Cand i s-a luat pamantul nea Alecu a trebuit sa intre in C.A.P. (Cooperativa Agricola de Productie). Aici munceau aproape degeaba, mult mai rau decat robii, carora li se dadea mancare si adapost. Taranii CAP, dup ace beau o moaca de tuica, la crasma lui nea Gheorghe Cuculeanu cantau sa le mai treaca naduful:

i-auzi braul, braul, braul

CAP-ul ne-a luat graul

Ias-ul paiele

Si-am ramas cu zoaiele.

Cand statul a terminat revolutia socialista in agricultura, transformand taranul roman in rob sau navetist, s-a gandit ca este mai bine ca taranul CAP-ist, sau navetist sa cumpere e la Cooperativa mestesugareasca, produse necesare in gospodaria taraneasca, cu produse agricole.

Astfel se incerca intarirea aliantei intre clasa proletara si taranimea de buna-voie cooperatista. Trebuia sa dai oua, lapte, carne de pasare, de porc, de vital, de vaca, miere, etc. la cooperative, pt. a putea lua: gaz pt. lampa, fitil, chibrituri, sare, soda de rufe, etc.

Nici aici taranii nu au fost lipsiti de inspiratie si au compus:

“Te-njur gaina

Ca mi-ai dat

Din ou lumina”

Asta insemna ca fara oul de la gaina, taranul pasnic CAP-ist, nu putea sa cumpere gaz pt. lampa si statea pe intuneric.

Cand nu a mai putut trai din plata zilei de munca la CAP (max 25 lei prin anii 1966), nea Alecu a devenit navetist, adica dormea in casuta lui de la tara si muncea in fabricile de la oras, construind societatea socialistamultilateral dezvoltate.

Dar nici aici nu era echitate si nea Alecu a inceput sa scrie manifeste:

“Nici munca

Fara paine

Nici paine

Fara munca.”

Era prea de tot si a fost arestat si condamnat fara a fi judecat, la ani grei de inchisoare la Balta Alba, ca cei mai periculosi talhari. A fost categorisit ca dusman al poporului.

Dupa ce s-a schimbat Cortina de Fier si a inceput construirea socialismului cu chip umanitar s s-a infiripat o democratie noua originala. Nea Alecu a fost eliberat si i s-a dat pamantul inapoi (o parloaga secatuita de cate ingrasaminte chimice se folosise in timpul regimului communist) si ceva bani ca persoana persecutata de vechiul regim, nea Alecu a devenit fermier. Acum taranii carcotasi, hazlii s.a.m.d. ii canta:

“nea alecu, nea Alecu

Tunde oaia si berbecul

Si bebecul tot zicea:

Nu mai tunde oaia mea !

Hei, iu-u-iu-u

Hei iu-a-ia

Hei iu-u-iu-u

Hei iu-a-ia

Si berbecul furios

Da cu coarnele-n cocos.

Si cocosul fara vina

Rupe creasta la gaina

Si gaina fara creasta

Sparge oul la fereastra.

Nea Alecu suparat

Toata ziua n-a mancat

Sare cioara din gutui

Tocmai in caciula lui !”

Petre Toma

 

Si-am plecat sa colindam !!!

Ca in fiecare luna decembrie (de cand sunt eu la Estuar) si anul acesta am fost invitati de doamna doctor Raducanu s-o colindam.

De data asta a fost mai special, fiindca Georgel fiind ocupat cu munca am fost cel insarcinat cu editarea “playlistului” si cooptarea coristilor (colidatorilor) si a fost ceva mai solicitantca in anii precedenti cand aceasta misiune era impartita la mai multi. In orice caz la repetitii a ajuns si Georgel asa ca mai ramanea sa colindam.

Pe 16 decembrie 2010 (intr-o joi) ne-am prezentat cei mai “colindatori” dintre estuarieni, adica: eu, Georgel, Cezarina, Raluca Stanciu, Silvia, Nadia, Cristi (Moldoveanu), Petre Negura, Catalin “Guta” si subsemnatul la etajul 1 al Policlinicii Cina s-o colindam pe doamna doctor. Inaintea noastra a intrat un preot (Petrica stie cine si care era!) care a sfintit cabinetul doamnei doctor cu dascalul … adus de noi adica Petre Negura.

Dupa aceea am intrat noi cu repertoriul nostru de colinde si-am colindat-o pe doamna doctor care bucuroasa ne-a impartit portocale, mere, nuci, covrigi, bomboane si dulciuri. Dupa care ne-am luat la revedere si-am plecat fiecare spre casele noastre. Pot sa va mai informez ca a fost SINGURA data in 2010 cand am absentat nemotivat de la scoala postliceala !!! Dar vorba aia a fost pentru doamna doctor Raducanu nu pentru oricine.

de Robert Codescu

 

Mos Craciun se plange unui coleg de breasla:
-Sacii cu cadouri se fac din ce in ce mai grei. Daca merge mai departe tot asa nu o sa le poata cara nici un Mos!
-Ai dreptate prietene. De asta mi-am dat seama demult. Si eu nu mai duc decat cadouri in bani sau cecuri...

-Ce cadou vrei sa-i faci sotiei tale de Mos Nicolae?
-Toata dragostea mea!
-Dar asta-i curata risipa. De Craciun ce o sa-i mai dai?

Un baietel ii scrie Mosului:

- Draga Mos Craciun, trimite-mi un fratior!

Mosul citeste scrisoarea si raspunde:

- Trimite-mi-o pe mama ta!

De ce e Mos Craciun mereu fericit?

Pentru ca stie prea bine unde stau fetitele rele..

Moş Crăciun vine la copiii din Somalia:
 - De ce sunteţi aşa de slabi, dragii Moşului ?
 - Păi dacă nu mâncăm...
 - Ei, cine nu mănâncă nu primeşte cadouri!

La şcoală, fiecare se laudă cu ce i-a adus Moş Crăciun.
- Mie mi-a adus o pereche de ghete, spune Bulişor.
- Ce surpriză, zice Trulişor.
- N-a fost nicio surpriză, zice Bulişor. Le-a purtat fratele meu anul trecut

 

IARNA

Răşina unei crengi de brad

Înmiresmează încăperea,

Pendula toacă, clipe rar,

Legănând tăcerea.

Afară ninge dezmăţat

Şi se alintă vântul

Zăpadă-i până la infinit

Acoperind pământul

Cezarina Elena Boghina

IERNII

Iarnă, tu să-ţi pleci genunchii,

Peste ste să-ţi pleci obrazul

Iar pe umerii-nserării

Să-ţi aşezi uşor halatul.

Povesti-va iarăşi luna

Câte-n lume, câte-n ster

Ni s-ar stinge atunci durerea

Scrisă sufletelor noastre.

S-ar trezi apoi pământul

Mai curat, mai plin de pace

Şi-ntre tainele naturii

Nu vom fi lipsiţi de şanse!

Cezarina Elena Boghina

ROATA

Cine-i ?

Unul care spune adevărul.

Dar adevărul supără.

Depinde.

De cine depinde?

De cel care-ascultă.

Cezarina Elena Boghina

PROPUNERI

Haideţi să culegem stele,

S-alergăm printre nori,

Să fugim de amăgele

Şi să ne visăm cocori!

Haideţi să-nălţăm şi case

Drum să luăm Calea Lactee

Şi când nu vor mai fi astre

Să fim noi la fel ca ele!

Haideţi să mai fim copii

Cu ochi mari şi mâini curate

Să alegem noi o zi

Să ne pierdem de păcate!

Iar când moartea va veni

Să ne biruie cu somnul

Noi să fim toţi pregătiţi

Să o ducem cu covorul!

Cezarina Elena Boghina

 

 

NEBUNUL ŞI LUMEA

Palmă ce urca la stele

Gând frumos şi inelat

Mâini de paie, daravele,

La picioare, un pătrat.

Cezarina Elena Boghina

PRETENŢII

De ce naiba încercaţi,

De “bine” să mă-nvăţaţi

Când nici voi măcar,

De asta n-aveţi habar!

Veniţi la mine cu pretenţii,

Cum c-aveţi bune intenţii,

Când de fapt, în realitate,

Le vreţi pentru voi pe toate.

Toţi mă vreţi mai altruist,

Dar eu sunt non-conformist

Voi vreţi să mă daţi model,

Însă eu sunt puţin rebel!

Unii-mi spuneţi să m-apuc,

Să fac mobilă din nuc,

Aş putea să-mi fac de cap

Că nu ştiţi ce-i un dulap.

Vreţi expert în mobilier,

Luaţi-vă un inginer,

Fiindcă eu, cum e normal

Sunt doar geniu literar!

Aveţi pretenţii la o adică,

De-acum să fac şi politică

Însă eu nu prea aş vrea,

Vreau doar ce-i în mintea mea.

Îmi tot cereţi să fiu bun,

Să trec bătrânii peste drum,

Însă chiar nu vă daţi seama

Că asta mă-nvăţase mama!

Modestie vreţi să-mi daţi,

Însă voi mereu vă lăudaţi,

Vreţi să fiu doctor docent,

Chiar de-n şcoală am fost absent!

Mă vreţi geniu şi savant,

Şi la Nobel premiant,

Poate că sunt eu mai bleg,

Dar pretenţiile nu le-nţeleg!

Cred că cel mai bine-ar fi

Să nu-mi cereţi doar prostii

Şi mai bine v-aţi dori,

Să-mi citiţi din poezii!

V-aş ruga pe toţi frumos,

Să lăsaţi cota mai jos,

Să nu mai spuneţi că-s nebun

Poate avem vreun punct comun!

Şi atunci vă spun zău,

Că o să vă pară rău,

C-aţi spus şi-aţi afirmat

Cum c-aş fi mai dezaxat!

Dacă tot ce îmi cereţi,

Ar fi scris şi pe pereţi

Mi-ar fi şi mie de ajutor

Şi mi-ar fi traiul mai uşor.

Fiindcă asta ar însemna

C-a fost scris pe undeva,

Prin urmare e-un înscris

Poate fac un compromis.

Nu mai sunt aşa virulent,

Mă fac un pic mai indulgent

Cu-n buchet de flori albastre

Sunt atent la pretenţiile voastre!

Robert Codescu

Fundaţia Estuar biroul administrativ

Str. Ion Creangă, Nr. 6C, Bloc 87, Sc.1, Ap.1, parter,

Bucureşti, Cod 050864

Tel.: 031/4171888

Fax: 031/4171890

E-mail: fundatia.estuar@yahoo.com

Fundaţia Estuar – Filiala Botoşani

Str. Furtunei, Nr.2,

Botoşani, Cod 710329

Tel./ Fax: 0331/401428

Mobil: 0753.088674

E-mail: estuar@petar.ro

Fundaţia Estuar – Centrul Social Bucureşti

Str.Lt.Ghe. Negel, Nr.1-3, Sector 6

Bucureşti, Cod 060131

Tel./Fax: 021/4110885

Mobil: 0753.088677

E-mail: estuarcs@dnt.ro

Fundaţia Estuar – Centrul Social Bucureşti

Str. Dobrogeanu Gherea, Nr.74, Sector 1

Bucureşti, Cod 013766

Tel./Fax: 021/4906054

Mobil: 0753.088676

E-mail: estuar.cs1@gmail.com

Fundaţia Estuar – Centrul Social Cluj

Str. Gorunului, Nr.2

Cluj-Napoca, Cod 400187

Tel./Fax: 0364/101097

Mobil: 0753.088673

E-mail: estuar@cluj.astral.ro

Fundaţia Estuar – Centrul Social Ploieşti

Str. Ştrandului, Nr.3

Ploieşti, Cod 100189

Tel./Fax: 0244/596641

Mobil: 0753.088671

E-mail: estuar@upcnet.ro

Fundaţia Estuar – Filiala Constanţa

B-dul Mamaia, Nr.174,

Constanta, cod. 900534

Tel. 0241/252900

Fax : 0341/48516

Mobil : 0753/088672

E-mail: estuarct@gmail.com

CUTIA PANDOREI Coordonator, tehnoredactor & redactor şef: Robert Codescu codescu_robert@yahoo.com Colaboratori: orice estuarian care are ceva de spus

                              ..

Din păcate platforma Blogger nu oferă oportunităţi de inserare a documentelor MS Word sau pdf dar sper că se înţelege cam despre ce era vorba şi că marea majoritate a materialelor le creeam eu de parcă era o revistă de autor.